1. Topografia organelor și sistemelor de organe

1.1. Segmentele corpului uman

Ca formă de organizare, celulele din corpul omenesc se grupează și împreună cu țesuturile intră în alcătuirea organelor și mai departe a sistemelor de organe. Acestea din urmă sunt unități morfologice răspunzătoare de activitatea principalelor funcții ale organismului, cum ar fi cele de relație, nutriție și reproducere. La baza formării organelor stau grupări de celule și țesuturi care s-au diferențiat pentru îndeplinirea anumitor funcții. Organele funcționează în strânsă corelație unele cu altele (nu funcționează izolat).

Din punct de vedere al alcătuirii, corpul uman poate fi împărțit în următoarele segmente:

• cap;
• gât;
  
• trunchi și
  
• membre.
  

Capul și gâtul constituie împreună extremitatea cefalică. Capul este structurat în două părți: cea craniană, reprezentată de neurocraniu (cutia craniană) și cea facială atribuită viscerocraniului (fața).

Gâtul este acel segment al corpului uman care face legătura între cap și trunchi. La nivelul său se remarcă atât componente de natură somatică (oase, mușchi, articulații) cât și organe interne sau viscere (laringe, esofag, trahee, paratiroide, tiroida).

Trunchiul se împarte în: torace, abdomen și pelvis care delimitează la interior cavitățile cu același nume (cavitățile toracică, abdominală și pelviană) care adăpostesc organe interne (viscere). Mușchiul diafragm este cel care desparte cavitatea toracică de cea abdominală. La rândul ei, cavitatea abdominală este delimitată inferior de cavitatea pelviană. Cavitatea pelviană este limitată inferior tot printr-un mușchi numit diafragma perineală. Privit în plan frontal anterior, cavitatea toracică adăpostește mediastinul, cavitățile pleurală și pericardială.

Cavitatea abdominală prezintă următoarele subdiviziuni:

• Hipocondru drept – în această zonă se află o parte din lobul drept al ficatului;
• Epigastru – cuprinde porțiunea de mijloc a ficatului, o parte din colonul transvers, vezica biliară, stomac;
  
• Hipocondru stâng – cuprinde o parte din lobul stâng al ficatului, stomacul, flexura colică stângă (flexura splenică);
• Abdomen lateral drept – cuprinde colonul ascendent, puțin din intestinul subțire și o mică porțiune din ficat;
  
• Periombilical (mezogastru) – cuprinde colonul transvers și cea mai mare parte din intestinul subțire;
  
• Abdomen lateral stâng – cuprinde colonul descendent și o mică parte din intestinul subțire;
  
• Inghinal drept – cuprinde prima parte a colonului ascendent;
  
• Hipogastru – cuprinde o parte din intestinul subțire;
  
• Inghinal stâng – cuprinde o parte din intestinul subțire.
  

Figura 1.2 Subdiviziunile cavității abdominale.

Porțiunile libere ale membrelor superioare sunt divizate în 3 segmente: braț, antebraț și mână, iar a celor inferioare în coapsă, gamba și picior. Fixarea membrelor la nivelul trunchiului se face prin centura scapulară (în cazul membrelor superioare) și prin centura pelviană (pentru membrele inferioare).

1.2. Planuri și raporturi anatomice

Pentru precizarea poziției segmentelor care alcătuiesc corpului uman, precum și în precizarea poziției elementelor ce intră în alcătuirea fiecărui organ, se recurge la axe și planuri. Corpul omenesc este alcătuit după principiul simetriei bilaterale, fiind un corp tridimensional, cu 3 axe și 3 planuri.

Axele corespund dimensiunilor spațiului și se întretaie în unghi drept. În contextul descrierii anatomice, ne vom raporta la:

• Axul longitudinal sau axul lungimii corpului, care este vertical și delimitat de 2 poli: superior (cranial) și inferior (caudal); altfel spus, acest ax este cuprins între creștetul capului și suprafața tălpilor;
• Axul sagital sau anteroposterior, este axul care descrie grosimea corpului, delimitat de 2 poli: anterior și posterior;
  
• Axul transversal este orizontal și caracterizează lățimea corpului; prezintă un pol stâng și unul drept.
  

Figura 1.4 Dispunerea celor 3 axe ale corpului.

Planurile corpului omenesc sunt traversate de câte două dintre cele 3 axe menționate mai sus. În acest fel, planul sagital trece prin axul sagital și longitudinal.

Planul care împarte corpul în două jumătăți simetrice trecând prin mijlocul acestuia (median), este planul medio-sagital sau al simetriei bilaterale.

Planul frontal traversează axul longitudinal și transversal, fiind paralel cu fruntea și împărțind corpul într-o parte anterioară sau ventrală și una posterioară sau dorsală.

Axul sagital și transversal este traversat de către planul transversal (orizontal). Acesta este numit planul metameriei corpului și împarte corpul în zona superioară sau cranială și inferioară sau caudală.

Figura 1.5 Dispunerea celor 3 planuri ale corpului.

1.3. Nomenclatura anatomică

Tot în contextul descrierii anatomice, pentru membre se utilizează termenul „proximal” pentru a descrie formațiunile mai apropiate de centuri și „distal” pentru cele mai îndepărtate. Pentru a descrie formațiunile de la nivelul palmei se folosește termenul „volar”/ „palmar”, pentru cele din talpa piciorului, termenul „plantar”, iar pentru formațiunile superioare ale labei piciorului se recurge la termenul „dorsal”. În ceea ce privește gradul de apropiere de suprafața corpului, termenii folosiți sunt: „superficial” și „profund”.