GinaMed
Cursuri - Biologie Corint - 19. Sănătatea reproducerii

19. Sănătatea reproducerii

Cuprins:

19.1. Sănătatea reproducerii – Planning familial
19.2. Sănătatea reproducerii – Concepție și contracepție
19.3. Sănătatea reproducerii – Sarcina și nașterea
19.4. Noțiuni elementare de igienă și patologie

19.1. Sănătatea reproducerii – Planning familial

Pentru a evita o sarcină temporar sau permanent, în cadrul unui cuplu, unul sau ambii membri pot recurge la diferite metode de contracepție. Când acestea dau greș, poate fi utilizat avortul. Dorința de a evita instalarea unei sarcini poate apărea și ca urmare a unui sfat genetic sau a unui consult prenatal.

19.2. Sănătatea reproducerii – Concepție și contracepție

Contracepția – metodele de contracepție sunt multiple, fiecare cu avantaje și dezavantaje și fără o garanție de 100%. Printre cele mai cunoscute se numără:

  • contraceptivele orale;
  • prezervativele;
  • retragere înaintea ejaculării;
  • abstinența periodică;
  • spermicidele (substanțe care distrug sperma);
  • diafragma (blochează înaintarea spermatozoizilor mai departe în uter (colul uterin));
  • injecțiile cu progesteron;
  • implanturi subdermice cu progesteron;
  • steriletul (dispozitiv intrauterin în forma literei T).

Din punct de vedere al caracterului temporar de contracepție, metodele se clasifică în:

  • contraceptive de barieră: diafragma, spermicide, prezervative;
  • contraceptive orale – estro-progestative (au rolul de a bloca ovulația precum și secrețiile de estrogeni și progesteron);
  • injecțiile cu progesteron sau implanturile subdermice hormonale;
  • steriletul.

Din punct de vedere al caracterului permanent de contracepție (sterilizarea), metodele se clasifică în:

  • vasectomia (sau așa numita sterilizare masculină, este o procedură medicală care constă în secționarea canalelor deferente care transportă sperma) – la bărbați;
  • ligatura trompelor uterine – la femei;
  • histerectomia (intervenție chirurgicală care constă în extirparea uterului) – aplicată în cazuri medicale selecționate. 

Avortul – reprezintă modalitatea prin care se renunță la o sarcină nedorită din motive medicale sau nu. Această metodă poate fi indusă chirurgical sau medicamentos.  

Evaluarea genetică prenatală – prezintă o metodă care are scopul de a identifica acele persoane care prezintă un risc mare de a prezenta anomalii genetice sau de a avea copii cu anomalii genetice. Sfatul genetic include o analiză riguroasă a ultimelor 3 generații (rude de gradul I și II), precum și o serie de teste. În anumite condiții, anumite teste se fac în mod obligatoriu, de exemplu în cazul unei mame de peste 35 de ani.

Concepția (fertilizarea) apare cu circa 14 zile înaintea perioadei menstruale, imediat după ovulație. În perioada ovulației, mucusul cervical are o consistență mai puțin vâscoasă. În aceste condiții se permite trecerea spermatozoizilor din vagin în uter, iar fecundația propriu-zisă are loc în trompa uterină în apropierea capătului ei dinspre ovar. Astfel, se obține zigotul care va merge către locul de implantare din uter și în același timp se divide, căpătând aspect de embrion.

19.3. Sănătatea reproducerii – Sarcina și nașterea

Reproducerea – descrie procesul de perpetuare a organismelor vii, prin producerea de indivizi noi, care au trăsăturile caracteristice speciei din care fac parte. Funcția de reproducere la om include o serie de procese care au ca rezultat fecundarea ovulului de către spermatozoid și formarea produsului de concepție. Creșterea și dezvoltarea lui sunt asigurate de către organismul matern printr-o serie de modificări biologice care definesc sarcina (gestația).

Originea embrionară a aparatelor, sistemelor și organelor.
Figura 19.1 Originea embrionară a aparatelor, sistemelor și organelor.

Originea embrionară a aparatelor, sistemelor și organelor se află în ectoderm (pentru tegument, sistem nervos, medulosuprarenală), în mezoderm (pentru corticosuprarenală și sistemele: muscular, locomotor, excretor, reproducător, cardiovascular), iar în endoderm (pentru sistemele digestiv și respirator).

Fecundația este internă, are loc la nivelul trompelor uterine unde spermatozoizii ajung ca urmare a introducerii lor în vagin în timpul actului sexual. Actul sexual este încadrat în complexul de manifestări ce definește comportamentul sexual și care la om este particularizat printr-o bogată încărcătură afectiv-emoțională.

Este necesar un singur spermatozoid pentru fecundarea ovulului. Imediat ce a pătruns în ovul, capul spermatozoidului crește rapid în volum pentru a forma pronucleul masculin. Ulterior, cei 23 de cromozomi ai pronucleului masculin și cei 23 de cromozomi ai pronucleului feminin se vor alinia pentru a realcătui un set complet de 46 de cromozomi (23 de perechi) în ovulul fecundat.

Sexul copilului este determinat de tipul de spermie (spermatozoid) care fecundează ovulul. Atât spermia, cât și ovulul au câte 23 de cromozomi, din care 22 de autozomi și un heterozom (cromozomul sexului) care la spermie poate fi X sau Y, iar la ovul doar X. După fecundare, oul (zigotul) va avea 44 de autozomi și doi heterozomi care dacă ambii sunt X, copilul va fi fată, iar dacă unul va fi X și celălalt Y, copilul va fi băiat.

Nașterea – constă în expulzia produsului de concepție ajuns la termen (la aproximativ 280 de zile de gestație). Nașterea este consecința contracțiilor uterine, completate de participarea în diverse grade a musculaturii peretelui abdominal, a diafragmei, etc. Aceste evenimente sunt corelate și coordonate pe cale nervoasă și umorală.

Lactația – dezvoltarea sânilor începe la pubertate. Sub influența estrogenilor secretați în cursul ciclurilor sexuale lunare, creșterea stromei (stroma este parte dintr-un țesut sau organ cu rol structural sau de susținere) și a sistemului de ducte este stimulată și totodată depunerea de grăsime cu scopul de a crește în volum sânii. În cursul sarcinii se manifestă o creștere adițională importantă și țesutul glandular devine numai atunci complet dezvoltat pentru producția propriu-zisă de lapte. Deși estrogenii și progesteronul sunt esențiali în dezvoltarea anatomică a sânilor în cursul sarcinii, aceștia au și un efect specific de a inhiba secreția de lapte. Hormonul care determină secreția laptelui este prolactina. Laptele este secretat în alveolele sânilor. Acesta nu are o curgere continuă prin mameloane, trebuie ejectat în ducte pentru a face posibilă alăptarea. Acest proces apare ca urmare a unei combinații de reflexe neurogene și hormonale care implică oxitocina.

19.4. Noțiuni elementare de igienă și patologie

Anexitele – apar în boala inflamatorie pelvină care se manifestă frecvent la femeile tinere. Uneori consecințele sunt foarte grave: sarcini extrauterine, infertilitate.

Vaginitele – denumire generică pentru un grup de afecțiuni infecțioase sau inflamatorii cantonate la nivelul mucoasei vaginale și uneori și al vulvei care determină adesea o secreție vaginală. Etiologii: infecțioase (bacteriene, candidozice, virale), hormonale (menopauza) sau în cadrul unor maladii cu substrat inflamator. Prevenția este foarte importantă, mai ales în cazul bolilor cu transmitere sexuală. În acest sene se poate utiliza prezervativul, construirea de cupluri care să funcționeze stabil și fidel, efectuarea de analize periodice.

Adenomul de prostată – hiperplazia adenomatoasă benignă a prostatei periuretrale care determină în grade variate obstrucția eliminării urinei din vezica urinară.

Bibliografie:

  • Biologie - manual pentru clasa a XI-a; Autori: Cristescu D., Sălăvăstru C., Voiculescu B., Niculescu C., Cârmaciu R. Editura Corint Educațional, București, 2014
Rezolvă Grile din Curs
Acasă Acasă Cursuri Cursuri Grile Grile Simulări Simulări Meditații Meditații