Caută orice informație în cursuri
8.4. Efectele stimulării SNV asupra diferitelor organe
Efectele stimulării SNV asupra diferitelor organe:
| Organul efector | Efectul stimulării simpatice | Efectul stimulării parasimpatice |
|---|---|---|
| Ochi | pupila se dilată (midriază) datorită mușchiului dilatator pupilar al irisului | nu are efect asupra mușchiului dilatator al irisului |
| Ochi | nu are efect asupra mușchiului constrictor pupilar al irisului | are loc contracția pupilei (mioză) |
| Ochi | relaxarea mușchiului ciliar cu acomodare pentru vederea la distanță | contracția mușchiului ciliar cu acomodare pentru vederea de aproape |
| Glande lacrimale | scad secreția | stimulează secreția |
| Glande sudoripare | stimulează secreția | stimulează secreția la nivel palmar |
| Glande salivare | scad secreția - determină secreție salivară vâscoasă | cresc secreția - determină secreție salivară apoasă |
| Glande gastrice | scad secreția | stimulează secreția |
| Glande intestinale | nu are efect | stimulează secreția |
| Glande medulosuprarenale | stimulează secreția hormonală | nu are efect |
| Cord | cresc: frecvența, conducerea și forța de contracție | scad: frecvența și conducerea; pe forța de contracție nu are efect |
| Vase sangvine | în principal, vasoconstricție; afectează majoritatea vaselor (arteriole din tegument, viscere și parțial din mușchii striați) | dilatație în câteva teritorii vasculare |
| Plămâni | dilată arborele bronșic | constricție la nivelul arborelui bronșic |
| Plămâni | inhibă secreția glandelor mucoase | stimulează secreția glandelor mucoase |
| Tractul gastrointestinal | inhibă motilitatea | stimulează motilitatea |
| Tractul gastrointestinal | stimulează închiderea sfincterelor | relaxează sfincterele (de cele mai multe ori) |
| Ficat | stimulează glicogenoliza | nu are efect |
| Pancreas | inhibă secreția exocrină | stimulează secreția exocrină |
| Splină | stimulează contracția | nu are efect |
| Tract urinar | reduce debitul urinar și secreția de renină; determină contracția sfincterului vezical intern | contractă mușchiul detrusor vezical; relaxează sfincterul vezical intern |
Câteva efecte ale stimulării sistemului nervos vegetativ asupra diferitelor organe
| Organul efector | Efectul stimulării simpatice | Efectul stimulării parasimpatice | Nervul implicat în stimularea parasimpatică |
|---|---|---|---|
| Ochi | dilată pupila | contractă pupila | n. oculomotor (III) |
| Glandele salivare | salivație stimulată slab | salivație stimulată puternic | n. facial (VII) |
| Bronhii | relaxează bronhiile | bronhoconstricție | n. vag (X) |
| Inimă | accelerează ritmul cardiac; amplifică contracțiile | încetinește ritmul cardiac | n. vag (X) |
| Sistemul digestiv | inhibă activitatea gastrică | stimulează activitatea vezicii biliare, stomacului, pancreasului, intestinului gros (colonul descendent) | n. vag (X) |
| Rinichi | reduce activitatea | stimulează activitatea | n. vag (X) |
| Vezica urinară | determină relaxarea vezicii urinare | determină contracția vezicii urinare | n. sacrali |
| Organele sexuale | stimulează erecția organelor sexuale | n. sacrali |
SNV – cuprinde centrii nervoși dispuși intranevraxial (în SNC) și extranevraxial (în afara SNC) care se află în relație cu organele a căror activitate o controlează. Din punct de vedere funcțional și structural, SNV se împarte în: sistem nervos vegetativ simpatic (SNS) și sistem nervos vegetativ parasimpatic (SNPS). La cele mai multe organe ajunge o inervație vegetativă dublă și antagonică. În cazul altor organe, simpaticul și parasimpaticul exercită efecte de același tip, însă diferite din punct de vedere calitativ și cantitativ. În plus, sunt organe aflate sub controlul doar a unuia dintre sisteme.
Sistemul nervos autonom (vegetativ) se compune din:
- o componentă simpatică - nervii acestei componente prezintă efecte identice cu ale adrenalinei;
- o componentă parasimpatică.
Cele două componente sunt antagoniste, dar nu în totalitate, deoarece fiecare componentă poate activa anumiți factori în timp ce îi inhibă pe alții. În majoritate, activitățile SNV sunt involuntare, însă encefalul își menține un oarecare control asupra acestui sistem. Efectele diferite ale componentelor simpatice și parasimpatice se datorează parțial neurotransmițătorilor secretați.
Efectele metabolice ale insulinei manifestate asupra organelor, constau în:
Calea eferentă a arcului reflex vegetativ: este fundamental diferită de cea a reflexului somatic. Deosebirea este dată de prezența unor ganglioni vegetativi latero-vertebrali (în cazul SNS) sau juxta-viscerali și intra-murali (în cazul SNPS). La nivelul ganglionilor se face sinapsă între axonul neuronului vegetativ preganglionar mielinizat și neuronul vegetativ postganglionar nemielinizat. Axonul acestuia din urmă formează fibra postganglionară care va ajunge la organul efector vegetativ (mușchi neted sau glandă). La nivelul diferitelor viscere, SNV formează plexuri vegetative mixte: simpatico-parasimpatice.
8.3. Comparație între SNV simpatic și SNV parasimpatic
Sistemul nervos vegetativ (autonom) (SNV)
Compușii și mecanismele de reglare a metabolismului intermediar lipidic, sunt:
- insulina – secundar stimulării utilizării de glucoză, acest hormon scade lipoliza și stimulează lipogeneza;
- adrenalina și noradrenalina (catecolaminele) – stimulează degradarea trigliceridelor și mobilizarea acizilor grași;
- hormonii glucocorticoizi (cortizolul) – efect lipolitic; stimulează mobilizarea acizilor grași din depozite și degradarea lor;
- hormonul somatotrop (de creștere sau STH) – efect lipolitic; stimulează mobilizarea acizilor grași din depozite și degradarea lor;
- hormonii tiroidieni – crește metabolismul energetic celular și determină indirect mobilizarea rapidă a grăsimilor.
Izomerii sunt substanțe organice care prezintă aceeași formulă moleculară, însă structuri chimice diferite și care din acest motiv proprietățile fizico-chimice vor fi diferite.
Compușii organici care prezintă în moleculă două sau mai multe grupe funcționale diferite, poartă numele de compuși organici cu funcțiuni mixte.
Penisul este un organ al actului sexual care intervine în micțiune (transportă urina) și copulație. Se împarte în:
- rădăcină (baza penisului);
- corp (ax);
- gland penian – este asociat cu senzații de plăcere în cursul stimulării sexuale.
Orificiul uretral extern este înconjurat de gland. Acesta la rândul său este înconjurat de un pliu de piele, denumit prepuț. Îndepărtarea lui se face chirurgical și procedeul poartă numele de circumcizie.
Celule endocrine din ficat, rinichi, inimă și plămâni – secretă cantități foarte mici de hormoni non-steroizi – prostaglandine. Acestea manifestă diferite efecte asupra țesuturilor, cum ar fi contracția țesutului muscular neted. (Completare din exercițiile din manual: prostaglandinele sunt hormoni lipidici non-steroizi).
Efectele specifice ale hormonilor tiroidieni (triiodotironina și tiroxina) manifestate pe organe și sisteme, sunt:
- aparat cardio-vascular: cresc forța de contracție și frecvența contracțiilor cardiace; efect vasodilatator;
- mușchi scheletici: cresc tonusul, forța de contracție și promptitudinea răspunsului (reflex de tip miotatic);
- aparat respirator: cresc amplitudinea și frecvența mișcărilor respiratorii;
- SN: stimulează diferențierea neuronală, dezvoltarea normală a sinapselor, mielinizarea.
Sistemul endocrin este un sistem anatomo-funcțional complex, aflat sub controlul sistemului nervos. Sistemul endocrin reglează și coordonează umoral activitatea diferitelor organe pe care le integrează în ansamblul funcțiilor organismului.
Izomerii (din greacă: izo = același, mer = parte) sunt compușii organici care au în moleculă:
- același tip de atomi;
- același număr de atomi;
- moduri de legare diferite între ei ale atomilor.